catacustică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catacoustique)

1. parte a acusticii care are ca obiect studiul ecourilor.

diacustică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diacoustique)

1. parte a fizicii care studiază refracția sunetelor.

geoacustică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. géoacustique)

1. știință care detectează și analizează ultrasunetele prezente la suprafața globului terestru.

stereoacustică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stéréoacustique)

1. ramură a acusticii care se ocupă cu determinarea direcțiilor din care vin sunetele.

termoacustică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. thermo-acoustique)

1. parte a acusticii care studiază transformarea căldurii în energie sonoră.

acustic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acoustique)

1. adj. referitor la acustică.
2. s. f. ramură a fizicii care studiază natura și proprietățile sunetelor.
3. disciplină muzicală care studiază sunetele și legile perceperii lor.
4. calitate a audiției sunetelor într-o încăpere.

acustician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. acousticien)

1. specialist în acustică.
2. profesionist care se ocupă de corectarea deficiențelor funcției auditive prin intermediul dispozitivelor mecanice și electroacustice; audioprotezist.

bel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bel)

1. unitate de măsură pentru intensitatea acustică: nivelul sonor al unui sunet a cărui intensitate este de zece ori mai mare decât pragul de audibilitate.

bioacustic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Bioaqustik, engl. bioacustics)

1. adj. referitor la bioacustică.
2. s. f. ramură a biofizicii care studiază sunetele emise de animale în diverse împrejurări.

bioacustician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (bioacustică + -ian)

1. specialist în bioacustică, știință care studiază acustica la ființele vii.

boxă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. box)

1. compartiment în interiorul unei construcții, al unui local, al unei încăperi.
2. parte dintr-o sală de tribunal, în care iau loc acuzații în cursul proceselor.
3. despărțitură într-un grajd.
4. compartiment la malul unei ape pentru parcarea ambarcațiilor cu motor.
5. loc de refugiu pe marginea pistei de curse automobilistice pentru repararea rapidă a mașinilor.
6. ladă care servește la încărcarea-descărcarea animalelor pe o navă.
7. incintă acustică.