Dictionar

Rezultate principale (Acut;):

Acut

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT acutus; acutatus; acutalis; acerosus

2. FR aigu; aceré; tranchant; pointu

3. EN acute; acutate; sharp; pointed; sharpened; acerose

4. DE spitzig; gespitzt; scharf; spitzlich; zugespitzt; spitz

5. RU острый; зaострённый; островaтый

6. HU hegyes, éles hegyű, éles élű, kihegyzett


Rezultate secundare (Acut;):

(cu) miros respingător; miros graveolent; miros neplăcut

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT graveolens; repugnans; ingratus; inamoenus

2. FR puant; à mauvaise odeur; vireux

3. EN strongly scented; strong-smelling; stinking; graveolent; virose

4. DE starkriechend; starkduftend; widerlich

5. RU противнопaхнущий

6. HU kellemetlen szagú; átható szagú; erős szagú


Acut, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acutus, it. acuto)

1. ascuţit, pătrunzător.

2. (despre durere) intens, violent.

3. (despre boli) cu evoluţie rapidă.

4. (despre sunete) înalt, ascuţit.

5. (bot.) cu vârf scurt şi ascuţit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).

6. (bot.) cu muchia ascuţita (tulpină).


Acutiuscul

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acutiuscule)

1. (bot.) slab ascuţit.


Acutiuscul; slab ascuţit

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT acutiusculus; acutulus

2. FR acutiuscule; peu aqigu

3. EN somewhat acute

4. DE spitzlich; schärflich; kaum spitzig; ziemlich spitz

5. RU островaтый; чуть зaострённый

6. HU kissé hegyes


Acutiza

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (it. acutizzare)

1. a deveni acut; a se ascuți.


Acutizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. acutisation)

1. (med.) trecere la o stare acută a unei boli.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.

2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.

4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.

7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Abces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.

2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.

3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.

4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.

5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.


Acces

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.

2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.

3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.

4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.


Acid, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. acide, lat. acidus)

1. adj. cu proprietăţi acide.

2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător.

3. (adesea fig.) care are proprietățile unui acid, cu gust acru, înțepător.

4. s. m. substanţă chimică cu gust acru şi miros înţepător, care înroşeşte hârtia albastră de turnesol.


Acorporal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (a- + corporal)

1. care nu are corp; lipsit de corp.

2. care nu este făcut din materie; de natură necorporală.

3. (antonim) corporal, material.


Acrobaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acrobatie)

1. exerciţiu gimnastic echilibristic.

2. arta acrobatului.

3. (pl.) evoluţii dificile făcute de un avion.

4. (fig.; pl.) sforţări de a ieşi dintr-o încurcătură.