Rezultate secundare (Adevărului,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aberrant, lat. aberrans)
1. care constituie o aberație; care se abate de la normă, de la tiparul normal; care diferă de normal.
2. (bot.) care diferă sau se abate de la tip.
3. care contravine logicii sau adevărului; (prin ext.) absurd.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. antiintellektualizm)
1. atitudine critică faţă de tendinţa de folosire excesivă a abstracţiilor, a operaţiilor logico-intelectuale în interpretarea fenomenelor.
2. concepţie care neagă posibilitatea cunoaşterii ştiinţifice a adevărului cu ajutorul raţiunii; iraţionalism.
Parte de vorbire: vb. tr. (regional)
Origine: (minciună)
1. a nu spune adevărul; a spune ceva contrar adevărului; a minți.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. critériologie)
1. studiu logic al criteriilor.
2. știința criteriilor de judecată, de cunoaștere a adevărului; (cvasi-sinonim) epistemologie.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., gr. delta)
1. a patra literă a alfabetului grecesc (δ, Δ), corespunzând sunetului d.
2. (fig.) simbol al adevărului; (p. ext.) adevăr.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. démentir)
1. a declara că un fapt, o afirmaţie etc. nu corespund adevărului.
2. a declara false (un zvon, o ştire etc.); a infirma.
4. a nu răspunde aşteptărilor, speranţelor.