Dictionar

Rezultate secundare (Admis):

Admisibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. admissible)

1. care poate fi admis; acceptabil.

2. califică pe cineva care a fost considerat demn de admisibilitate într-un examen sau concurs.

3. (antonime) inadmisibil, neadmisibil.


Admisibilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. admissibilité)

1. faptul și calitatea de a fi admisibil; posibilitatea de a fi admis.

2. (antonime) inadmisibilitate, neadmisibilitate.


Admisiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. admission, lat. admissio)

1. intrare a agentului motor în cilindrul unei maşini sau în maşina care îl utilizează.

2. porţiune din cursa pistonului în timpul căreia agentul motor intră în cilindru.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Admisibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. admissible)

1. care poate fi admis; acceptabil.

2. califică pe cineva care a fost considerat demn de admisibilitate într-un examen sau concurs.

3. (antonime) inadmisibil, neadmisibil.


Admisibilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. admissibilité)

1. faptul și calitatea de a fi admisibil; posibilitatea de a fi admis.

2. (antonime) inadmisibilitate, neadmisibilitate.


Antestator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antestator)

1. parte componentă a unei turbine hidraulice pentru consolidarea şi rigidizarea muchiilor fantei de admisiune spre stator a camerei în spirală.


Axiomă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. axiome, lat., gr. axioma)

1. adevăr fundamental admis ca real fără a fi demonstrat.

2. (mat.) enunţ primar acceptat fără demonstraţie, pe baza căruia se formulează o teoremă.


Califica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. qualifier, lat. qualificare)

1. tr., refl. a dobândi, a ajuta pe cineva dobândească o calificare, un titlu etc.

2. refl. a fi admis concureze la o competiţie sportivă.

3. tr. a atribui o calitate unei fiinţe, unui lucru; a caracteriza.