Dictionar

abisal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abyssal, lat. abyssalis)

1. referitor la abis.
2. aflat în zona de mare adâncime și fără de lumină a mărilor și oceanelor.
3. regiune ~ă = zonă de mare adâncime a fundului mărilor și oceanelor.
4. referitor la subconștient.
 

abluțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablution, lat. ablutio)

1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale și la catolici, pentru purificare.
2. purificare religioasă.
3. (fam.) îmbăiere prin duș.
4. eroziune exercitată de curenții marini de adâncime.
 

alimba

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (din limb)

1. a limba.
2. a descărca pe alte vase o parte din încărcătura unei nave, pentru a-i permite să navigheze în ape de mică adâncime.
 

-BAT, -BATĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. bathos „adâncime”)

1. „adâncime, profunzime”.
 

BATI-, BATO-, -bată

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. bathy-, batho-, -bathe, cf. gr. bathys, bathos „profund”)

1. „adânc, adâncime”.
 

batial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bathyal)

1. din zona oceanică, între 2000 și 2500 m adâncime.