Dictionar

adăposta

Parte de vorbire:  vb. intr. (învechit)  
Etimologie: (adăpost)

1. a (se) pune într-un loc ferit; a se adăposti.
 

adăpostitură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (adăposti + -[i]tură)

1. loc sau construcție menită să apere de intemperii sau de primejdii; adăpost.
2. (var.) adăpostură.
 

acropolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acropole, gr. akropolis)

1. cetățuie înăuntrul orașelor antice grecești, pe o înălțime și adăpostind palate, temple.
 

acvariu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. aquarium, it. acquario)

1. vas, bazin în care se țin animale și plante acvatice.
2. sală, clădire care îl adăpostește.
3. instituție științifică specializată în studiul animalelor acvatice.
 

azil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asila, lat. asylum)

1. instituție cu caracter filantropic pentru copii, bătrâni, invalizi.
2. loc de refugiu inviolabil; adăpost.
3. drept de ~ = drept de inviolabilitate acordat de către un stat unei persoane străine persecutate în țara sa din motive politice.
 

bibliotecă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bibliotèque, lat. bibliotheca)

1. colecție de cărți, manuscrise, publicații periodice etc., aranjate și clasate într-o anumită ordine; instituție, local care o adăpostește.
2. mobilă, raft, dulap pentru păstrarea cărților.
3. nume dat unor colecții de tipărituri, identice ca aspect, care tratează teme dintr-un domeniu oarecare.
4. colecție de programe într-o unitate de informatică.
 

bivuac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bivouac)

1. cantonament de trupe (în corturi) în afara localităților.
2. adăpost pentru noapte făcut de alpiniști sau turiști.
 

buncăr

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bunker)

1. siloz în care se înmagazinează cărbuni, minereuri etc.
2. compartiment în care se înmagazinează combustibilul, pe o navă.
3. pâlnie de alimentare cu cărbuni a locomotivelor.
4. adăpost blindat, cazemată.