Rezultate principale (Afirmație):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affirmation, lat. affirmatio)
1. enunţ prin care se afirmă ceva.
2. (log.) judecată în care se enunţă existenţa unui anumit raport între subiect şi predicat.
Rezultate secundare (Afirmație):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allégation, lat. allegatio)
1. invocare a unei păreri, idei etc., pentru a justifica ceva, a întări o afirmaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apophantique, gr. apophantikos)
1. (log.) care evidenţiază existenţa unui raport printr-o afirmaţie sau negaţie cu privire la ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assertion, lat. assertio
1. (log.) enunţ, afirmativ sau negativ, dat ca adevărat; (p. ext.) afirmaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calomnie)
1. afirmaţie mincinoasă şi tendenţioasă care atinge onoarea şi reputaţia cuiva; defăimare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corollaire, lat. corollarium)
1. teoremă, consecinţă imediată a unei alte teoreme.
2. concluzie care se desprinde dintr-o teorie, dintr-o afirmaţie etc.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. dénégation)
1. acțiunea de a denega și rezultatul ei; denegare.
2. refuzul de a recunoaște drept adevărată o afirmație făcută de oponent în timpul unei proceduri; negare în justiție.