Dictionar

Rezultate principale (Afirmație):

Afirmaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affirmation, lat. affirmatio)

1. enunţ prin care se afirmă ceva.

2. (log.) judecată în care se enunţă existenţa unui anumit raport între subiect şi predicat.


Rezultate secundare (Afirmație):

Alegaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allégation, lat. allegatio)

1. invocare a unei păreri, idei etc., pentru a justifica ceva, a întări o afirmaţie.


Apofantic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apophantique, gr. apophantikos)

1. (log.) care evidenţiază existenţa unui raport printr-o afirmaţie sau negaţie cu privire la ceva.


Aserţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assertion, lat. assertio

1. (log.) enunţ, afirmativ sau negativ, dat ca adevărat; (p. ext.) afirmaţie.


Calomnie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calomnie)

1. afirmaţie mincinoasă şi tendenţioasă care atinge onoarea şi reputaţia cuiva; defăimare.


Corolar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corollaire, lat. corollarium)

1. teoremă, consecinţă imediată a unei alte teoreme.

2. concluzie care se desprinde dintr-o teorie, dintr-o afirmaţie etc.


Denegație

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. dénégation)

1. acțiunea de a denega și rezultatul ei; denegare.

2. refuzul de a recunoaște drept adevărată o afirmație făcută de oponent în timpul unei proceduri; negare în justiție.

3. (var.) denegațiune.