Dictionar

Agenţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. agenzia)

1. reprezentanţă a unei instituţii sau întreprinderi.

2. ~ telegrafică (sau de presă) = instituţie specializată care primeşte şi transmite presei ştiri şi informaţii; ~ de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc.; ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipaţie biletele de călătorie.


Abces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.

2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.

3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.

4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.

5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.


Acidofil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acidophile)

1. (despre substanţe, ţesuturi, organisme) cu afinitate pentru un mediu acid; oxifil.

2. сarе preferă sau este virulent în solurile acide (agenţi patogeni tericoli, plantă).

3. care se colorează cu acizi (celule, ţesuturi).


Acumulare

Parte de vorbire: s.
Origine: (acumula)

1. acţiunea de a (se) acumula.

2. proces economic complex constând în formarea şi utilizarea unei părţi din venitul societăţii pentru asigurarea reproducţiei lărgite.

3. ~ a capitalului = transformarea plusvalorii în capital; fond de ~ = parte a unui venit pentru acumulare; rata ~ării = raportul dintre fondul de acumulare şi venitul pe baza căruia se formează.

4. (geol.) proces de depunere a materialului transportat de agenţii geomorfologici.


Agentură

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Agentur)

1. serviciu de informare, de spionaj în slujba unui stat străin, a unor interese străine.

2. casă de afaceri condusă de un agent (1); afacerile efectuate; agenţie.


Agresivitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agressivité, lat. aggressivitas)

1. însuşirea de a fi agresiv.

2. (psih.) comportament ostil, destructiv al unui individ.

3. însuşire a unor agenţi patogeni de a ataca plantele.

4. ostilitate a animalelor.

5. proprietate a apelor naturale de a ataca, prin acţiune chimică, construcţiile, de a produce degradarea solului.


Alocorie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allochorie)

1. (bot.) dispersie asigurată de agenți externi (vânt, animale, apă); răspândire a fructelor, semințelor sau sporilor, prin intermediul diferiților factori externi.

2. (antonim) autocorie.