Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aglomera)
1. acțiunea de a (se) aglomera și rezultatul ei.
2. (concr.) grup compact (și numeros).
3. îngrămădire.
4. (d. un loc) suprapopulare.
5. unire între ele a granulelor, a firelor sau a fâșiilor care compun un material folosind un aglomerant.
6. încărcare a programului de muncă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + aglomerare)
1. proces prin care unii cărbuni aglutinaţi pot fi brichetaţi, prin încălzire, fără lianţi; autoaglutinare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accrétion)
1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materia din spaţiul cosmic.
2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente.
3. formarea de crustă oceanică, prin extensiunea crustei terestre.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. agglomérat)
1. adj. îngrămădit, adunat în grămadă.
2. (despre spații) suprapopulat, ticsit.
3. s.n. corp din aglomerarea unor materiale mărunte.
4. îngrămădire de materiale vulcanice.
5. produs obţinut prin aglomerarea minereurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agglomérateur)
1. instalaţie pentru aglomerarea minereurilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aglutina)
2. alipire, împreunare prin alipire.
3. aglomerare a bacteriilor, a hematiilor şi a altor celule.
4. (lingv.) alipire şi a unei particule sau unui afix la un cuvânt ori a unui cuvânt la alt cuvânt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. enrochement)
1. aglomerare de materiale (piatră, beton) care formează fundaţii, diguri, baraje.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. auto-agglutination)
1. (biol.) aglutinare a globulelor roşii din sânge.
2. proces prin care unii cărbuni aglutinați pot fi brichetați, prin încălzire, fără lianți; autoaglomerare.