Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (ajuns + -ătură)
1. dare sau luare de mită; mituire.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (ne- + ajuns)
1. greutate, dificultate, neplăcere, necaz.
2. lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj.
3. a-i face cuiva ~uri = a-i cauza neplăceri, a-l șicana.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adolescent, lat. adolescens)
1. persoană ajunsă la adolescenţă; cineva care a ajuns la pubertate, dar nu este încă adult.
2. (antonime) adult, bătrân, vârstnic.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. adulte, lat. adultus)
1. adj. deplin dezvoltat.
2. adj., s.m.f. (fiinţă, organ) ajuns la maturitate.
Parte de vorbire: s.m. invar.
Origine: (engl. baby)
1. persoană foarte tânără, în special de la concepție sau naștere până la câțiva ani sau până când mersul este pe deplin stăpânit; bebe.
2. băiat sau fată care nu a ajuns încă la adolescență; copil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chanson)
1. compoziţie vocală polifonică, cu text francez, ajunsă la înflorire în epoca Renaşterii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (civiliza)
1. ajuns la un nivel corespunzător de civilizaţie.
2. (fig.) manierat, politicos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décadentisme)
1. denumire dată unor curente literar-artistice de la sfârşitul sec. XIX, caracterizate prin disoluţie a valorii, prin ruperea din contextul celorlalte valori.
2. mişcare literar-artistică europeană, caracterizată prin revolta împotriva rigidităţilor şcolii parnasiene, cultivarea brutală a inovaţiilor formale şi a senzaţiilor tari, prin rafinament stilistic ajuns la apogeu care se va dizolva în simbolism.