Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acyanopsie)
1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră (și violetă, pentru unii autori), una dintre cele trei culori fundamentale (roșu, verde și albastru).
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. acide, lat. acidus)
1. adj. cu proprietăţi acide.
2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător.
3. (adesea fig.) care are proprietățile unui acid, cu gust acru, înțepător.
4. s. m. substanţă chimică cu gust acru şi miros înţepător, care înroşeşte hârtia albastră de turnesol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. acquamarina)
1. varietate de beril, albastră-verzuie, piatră preţioasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrionidés)
1. familie de libelule zigoptere: libelula albastră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascolichenes)
1. pl. clasă de licheni dintr-o ciupercă şi o algă verde sau albastră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aurore, lat. aurora)
1. lumină care precedă răsăritul soarelui; zori de zi.
2. ~ polară = fenomen atmosferic specific regiunilor polare, iluminarea cerului în timpul nopţii, prin arcuri de culoare albastră, verde-gălbuie sau roşie.
3. (fig.) început al unei alte epoci.