apicol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apicole)

1. care se referă la creșterea albinelor.
2. care se obține de la albine.
3. care se referă la apicultură, la extracția mierii și a cerii produse de albine, la dispozitivele folosite de apicultor.
4. provenit din albinărit, referitor la albinărit.

apicultură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apiculture)

1. știință care se ocupă cu creșterea albinelor; albinărit.

apiologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. apiology)

1. studiul științific al albinelor și al producerii mierii.

cerifer, -ă (1)

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cérifère)

1. (despre glandele albinelor sau despre vegetale) care este compus din ceară, care produce ceară; cerigen.

cerigen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cérigène)

1. (despre glandele albinelor sau despre celulele vegetale) care produce ceară; cerifer.

familie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. familial, it. famiglia, fr. familie)

1. formă istorică de comunitate umană, grup de oameni legați prin consangvinitate și înrudire; (spec.) grup social având la bază căsătoria, alcătuit din soți și copii.
2. totalitatea persoanelor care descind dintr-un strămoș comun; neam, descendență.
3. dinastie.
4. (la romani) totalitatea celor care se aflau în aceeași casă sub autoritatea unui „pater familias”, șef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri).
5. (fig.) grup de oameni strâns unit, legat prin interese și idealuri comune.
6. ~ lexicală = serie de cuvinte înrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la același cuvânt de bază.
7. grup de limbi cu trăsături comune care provin din aceeași limbă inițială.
8. diviziune a ordinului, mai mare decât genul.
9. grup de plante, animale, elemente sau combinații chimice cu trăsături comune.
10. ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup.
11. ~ radioactivă = ansamblul format dintr-un element radioactiv inițial și din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrări succesive.
12. (mat.) mulțime de drepte, curbe sau suprafețe care au o caracteristică intrinsecă comună, ecuațiile lor conținând un parametru real.