Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adoption, lat. adoptio)
1. faptul de a adopta; act prin care se adoptă un copil; adoptare, înfiere.
2. act juridic care stabilește relații legitime de rudenie directă între persoane care nu sunt legate prin sânge.
3. (prin ext.) alegerea a ceva (de către cineva).
4. (var.) adopțiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. conclave)
1. încăpere în care matroanele romane se retrăgeau pentru a-şi primi prietenii apropiaţi.
2. adunare a cardinalilor pentru alegerea unui papă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élocution, lat. elocutio)
1. fel de exprimare a ideilor, a gândurilor.
2. alegerea şi dispunerea cuvintelor într-un discurs.
3. parte a retoricii care tratează problemele de stil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. emphase, lat., gr. emphasis)
1. exagerare pompoasă în ton, în alegerea cuvintelor sau în atitudine; preţiozitate, afectare, poză.
2. mod de exprimare care denotă emfază (1).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. facultatif)
1. lăsat la alegerea, la voia cuiva; neobligatoriu, benevol.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. présidentiel)
1. adj. care aparţine unui preşedinte; preşedinţial.
2. regim ~ = se referă la un regim politic în care președintele deține puterea executivă.
3. alegeri ~e = alegerea președintelui (republicii).
4. s.f. pl. alegeri prezidenţiale.