Parte de vorbire: I. vb. tr, II. vb. intr.
Origine: (fr. alerter)
1. I. a avertiza despre un pericol (lansând semnalul de alertă); a alarma.
2. (mil.) a ordona unei formații militare să fie pregătită de intervenție.
3. (prin ext.) a da un impuls, a mobiliza la acțiune.
4. a atrage atenția, a preveni.
5. II. a fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alerte)
1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.
2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.
3. semnal convenţional internaţional folosit pentru a atrage atenţia asupra evoluţiei diverselor fenomene cereşti.
4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (alerta)
1. acțiunea de a (se) alerta; alarmare, alertat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (alerta)
1. care a fost avertizat, informat despre un risc; prevenit de un pericol, de o situație critică et cetera; alarmat.
2. (mil.) în stare de alertă, gata să intervină.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alarmer)
1. tr., refl. a (se) înfricoşa; a (se) alerta.
2. tr. a da alarma, a pune în stare de alarmă (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alarme)
1. anunţare a unui pericol iminent care necesită măsuri urgente.
2. semnal, chemare pentru a lua armele.
3. (fig.) nelinişte, teamă; alertă.
Parte de vorbire: I. vb. tr, II. vb. intr.
Origine: (fr. alerter)
1. I. a avertiza despre un pericol (lansând semnalul de alertă); a alarma.
2. (mil.) a ordona unei formații militare să fie pregătită de intervenție.
3. (prin ext.) a da un impuls, a mobiliza la acțiune.
4. a atrage atenția, a preveni.
5. II. a fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (notifica)
1. acțiunea de a notifica și rezultatul ei; înscris prin care se înștiințează cineva; notificație.
2. înștiințare oficială făcută de un stat altor state printr-o notă diplomatică.
3. (informatică) funcție automată de alertă între procese sau mesaj de la o aplicație destinat utilizatorului.
4. (securitate alimentară) comunicat emis atunci când nu sunt respectate standardele de sănătate sau de siguranță a consumatorilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (alarma)
1. cuprins de neliniște, de spaimă, de panică; care a devenit neliniștit, îngrijorat; alertat.
3. strâns pe locul de adunare cu echipamentul și muniția de război.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (alerta)
1. acțiunea de a (se) alerta; alarmare, alertat.