Dictionar

alfabet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alphabet, lat. alphabetum)

1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convenţională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.
2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinaţiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convenţional cu semnele în relief pentru nevăzători.
3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.
4. (fig.) minimum de cunoştinţe (necesare).
 

alfabetar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (alfabet + -ar)

1. set cu literele alfabetului decupat pentru predarea scris-cititului.
2. instrument de evidenţă care indică litera la care au fost arhivate unele documente.
 

alfabetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alphabétique)

1. referitor la alfabet; după ordinea literelor care alcătuiesc alfabetul.
 

alfabeticește

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (alfabetic + -ește)

1. în mod alfabetic; în ordinea literelor alfabetului.
 

alfabetiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. alphabétiser)

1. a învăţa pe un analfabet scrisul şi cititul.
2. a aranja alfabetic.
 

alfabetizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (alfabetiza)

1. (despre analfabeți) care a fost învățat să scrie și să citească.
 

abc

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abc)

1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.
2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.
3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.
 

alfa 1

Parte de vorbire:  s.m. inv.  
Etimologie: (fr., gr. alpha)

1. prima literă a alfabetului grecesc (α, Α), corespunzând sunetului a.
2. ~ şi omega = începutul şi sfârşitul.
3. (fiz.) particulă ~ = particulă din doi protoni şi doi neutroni; radiaţie ~ = radiaţie din particule alfa.
 

alfabet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alphabet, lat. alphabetum)

1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convenţională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.
2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinaţiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convenţional cu semnele în relief pentru nevăzători.
3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.
4. (fig.) minimum de cunoştinţe (necesare).
 

alfabetar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (alfabet + -ar)

1. set cu literele alfabetului decupat pentru predarea scris-cititului.
2. instrument de evidenţă care indică litera la care au fost arhivate unele documente.
 

alfabetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alphabétique)

1. referitor la alfabet; după ordinea literelor care alcătuiesc alfabetul.
 

alfabetiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. alphabétiser)

1. a învăţa pe un analfabet scrisul şi cititul.
2. a aranja alfabetic.