Dictionar

Rezultate principale (Alfabet;):

Alfabet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alphabet, lat. alphabetum)

1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convenţională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.

2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinaţiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convenţional cu semnele în relief pentru nevăzători.

3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.

4. (fig.) minimum de cunoştinţe (necesare).


Rezultate secundare (Alfabet;):

Alfabetar

Parte de vorbire: s.
Origine: (alfabet + -ar)

1. set cu literele alfabetului decupat pentru predarea scris-cititului.

2. instrument de evidenţă care indică litera la care au fost arhivate unele documente.


Alfabetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alphabétique)

1. referitor la alfabet; după ordinea literelor care alcătuiesc alfabetul.


Alfabeticește

Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (alfabetic + -ește)

1. în mod alfabetic; în ordinea literelor alfabetului.


Alfabetiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alphabétiser)

1. a învăţa pe un analfabet scrisul şi cititul.

2. a aranja alfabetic.


Alfabetizat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (alfabetiza)

1. (despre analfabeți) care a fost învățat scrie și citească.


Abc

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abc)

1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.

2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.

3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.


Alfa 1

Parte de vorbire: s.m. inv.
Origine: (fr., gr. alpha)

1. prima literă a alfabetului grecesc (α, Α), corespunzând sunetului a.

2. ~ şi omega = începutul şi sfârşitul.

3. (fiz.) particulă ~ = particulă din doi protoni şi doi neutroni; radiaţie ~ = radiaţie din particule alfa.


Alfabet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alphabet, lat. alphabetum)

1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convenţională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.

2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinaţiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convenţional cu semnele în relief pentru nevăzători.

3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.

4. (fig.) minimum de cunoştinţe (necesare).


Alfabetar

Parte de vorbire: s.
Origine: (alfabet + -ar)

1. set cu literele alfabetului decupat pentru predarea scris-cititului.

2. instrument de evidenţă care indică litera la care au fost arhivate unele documente.


Alfabetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alphabétique)

1. referitor la alfabet; după ordinea literelor care alcătuiesc alfabetul.


Alfabetiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alphabétiser)

1. a învăţa pe un analfabet scrisul şi cititul.

2. a aranja alfabetic.