Rezultate secundare (Alte):
Parte de vorbire: s. m.
Origine: (lat. alter ego, al doilea eu)
1. persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. altérer, lat. alterare)
1. refl a se descompune; (despre alimente) a se strica.
2. (despre roci) a (se) dezagrega.
3. (lingv.; despre sunete) a-şi modifica pronunţarea sub influenţa altui sunet.
5. (muz.) a se modifica înălţimea unui sunet.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altérable)
1. care se poate altera ușor; care poate fi alterat, schimbat în rău, deteriorat.
2. (antonime) inalterabil, nealterabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altérabilité)
1. calitatea a ceea ce este alterabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altérant)
1. care produce alterație; care modifică, alterează starea, compoziția unui lucru.
2. (despre un remediu etc.) care produce o schimbare profundă, treptată și cel mai adesea avantajoasă în organism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altération, lat. alteratio)
1. (muz.) modificare a înălţimii unui sunet cu ajutorul accidenţilor muzicali.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. ablaktieren, lat. ablactare)
1. intr. a înceta secreția de lapte matern.
2. tr. a înlocui treptat laptele matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca.
3. (refl.; despre sugari) a refuza laptele matern.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Ablaut)
1. (lingvistică) modificare vocalică într-o rădăcină sau tulpină; alternanță vocalică; apofonie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)
1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.
2. ridicătură, adâncitură a unui teren.
3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.
4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).
5. s. m. alteraţie.
Parte de vorbire: adj., s.f.
Origine: (fr. acrophile)
1. (plantă) care creşte în regiuni înalte.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acrophobie, cf. grec. ἄκρον „vârf” + φόβος „frică”)
1. teamă patologică de înălțimi și locuri înalte; hipsofobie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrotère, gr. akroterion)
1. soclu la fiecare dintre extremităţile unui fronton destinat a susţine statui sau alte ornamente.