Dictionar

Rezultate principale (Altera,):

Altera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. altérer, lat. alterare)

1. refl a se descompune; (despre alimente) a se strica.

2. (despre roci) a (se) dezagrega.

3. (lingv.; despre sunete) a-şi modifica pronunţarea sub influenţa altui sunet.

4. tr. a denatura adevărul.

5. (muz.) a se modifica înălţimea unui sunet.


Rezultate secundare (Altera,):

Alterabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altérable)

1. care se poate altera ușor; care poate fi alterat, schimbat în rău, deteriorat.

2. (antonime) inalterabil, nealterabil.


Alterabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altérabilité)

1. calitatea a ceea ce este alterabil.


Alterant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altérant)

1. care produce alterație; care modifică, alterează starea, compoziția unui lucru.

2. (despre un remediu etc.) care produce o schimbare profundă, treptată și cel mai adesea avantajoasă în organism.


Alteraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altération, lat. alteratio)

1. (muz.) modificare a înălţimii unui sunet cu ajutorul accidenţilor muzicali.


Halteră

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. haltère)

1. aparat din două rânduri de discuri metalice legate printr-o bară, folosit în atletica greacă; ganteră.

2. (pl.) sport practicat cu acest aparat; atletică grea.

3. (pl.) (prin ext.) exercițiu cu acest instrument (ex. a face haltere).

4. (pl.) (biol.) organe de echilibru pentru zbor, la insectele diptere, pe metatorace; balansiere.


Accident

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)

1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.

2. ridicătură, adâncitură a unui teren.

3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.

4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).

5. s. m. alteraţie.


Adultera

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. adultérer)

1. a altera sau a deteriora ceva, a corupe un lucru pur; a denatura (un text).


Alit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allite)

1. rocă sedimentară, roşie, din aluminiu şi fier, produsă prin alterarea scoarţei terestre.

2. constituent principal al clincherelor de ciment portland artificial.


Alterabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altérable)

1. care se poate altera ușor; care poate fi alterat, schimbat în rău, deteriorat.

2. (antonime) inalterabil, nealterabil.


Alterabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altérabilité)

1. calitatea a ceea ce este alterabil.


Alterant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altérant)

1. care produce alterație; care modifică, alterează starea, compoziția unui lucru.

2. (despre un remediu etc.) care produce o schimbare profundă, treptată și cel mai adesea avantajoasă în organism.