Rezultate principale (Altera.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. altérer, lat. alterare)
1. refl a se descompune; (despre alimente) a se strica.
2. (despre roci) a (se) dezagrega.
3. (lingv.; despre sunete) a-şi modifica pronunţarea sub influenţa altui sunet.
5. (muz.) a se modifica înălţimea unui sunet.
Rezultate secundare (Altera.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altérable)
1. care se poate altera ușor; care poate fi alterat, schimbat în rău, deteriorat.
2. (antonime) inalterabil, nealterabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altérabilité)
1. calitatea a ceea ce este alterabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altérant)
1. care produce alterație; care modifică, alterează starea, compoziția unui lucru.
2. (despre un remediu etc.) care produce o schimbare profundă, treptată și cel mai adesea avantajoasă în organism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altération, lat. alteratio)
1. (muz.) modificare a înălţimii unui sunet cu ajutorul accidenţilor muzicali.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. haltère)
1. aparat din două rânduri de discuri metalice legate printr-o bară, folosit în atletica greacă; ganteră.
2. (pl.) sport practicat cu acest aparat; atletică grea.
3. (pl.) (prin ext.) exercițiu cu acest instrument (ex. a face haltere).
4. (pl.) (biol.) organe de echilibru pentru zbor, la insectele diptere, pe metatorace; balansiere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)
1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.
2. ridicătură, adâncitură a unui teren.
3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.
4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).
5. s. m. alteraţie.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. adultérer)
1. a altera sau a deteriora ceva, a corupe un lucru pur; a denatura (un text).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allite)
1. rocă sedimentară, roşie, din aluminiu şi fier, produsă prin alterarea scoarţei terestre.
2. constituent principal al clincherelor de ciment portland artificial.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altérable)
1. care se poate altera ușor; care poate fi alterat, schimbat în rău, deteriorat.
2. (antonime) inalterabil, nealterabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altérabilité)
1. calitatea a ceea ce este alterabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altérant)
1. care produce alterație; care modifică, alterează starea, compoziția unui lucru.
2. (despre un remediu etc.) care produce o schimbare profundă, treptată și cel mai adesea avantajoasă în organism.