Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. améliorer)
1. tr., refl. a (se) îmbunătăţi.
2. tr. a obţine soiuri sau rase mai bune de animale, de plante etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. améliorable)
1. care poate fi ameliorat; capabil să fie îmbunătățit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. améliorant)
1. care ameliorează; ameliorator.
2. care îmbunătățește solul, redându-i fertilitatea sau mărindu-i randamentul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ameliora)
1. acţiunea de a (se) ameliora; amelioraţie.
2. proces de creare a unor noi soiuri de plante de cultură şi de îmbunătăţire a celor existente.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (ameliora)
1. acțiunea de a (se) ameliora și rezultatul ei; ameliorare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ameliora)
2. care este îmbunătățit, îndreptat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amélioration)
1. ameliorare.
2. (pl.) îmbunătăţiri funciare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absorption, lat. absorptio)
1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.
2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adelphogamie)
1. (biol.) unire a două organe sau celule generate de acelaşi individ.
2. (biol.) copulare a celulelor fiice.
3. (biol.) metodă de ameliorare şi formare a unor rase noi de animale.
4. (bot.) polenizare încrucişată între indivizii deosebiţi ai unor specii apropiate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrologie)
1. agrotehnică.
2. studiul factorilor de vegetaţie şi a mijloacelor tehnice de ameliorare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. améliorable)
1. care poate fi ameliorat; capabil să fie îmbunătățit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. améliorant)
1. care ameliorează; ameliorator.
2. care îmbunătățește solul, redându-i fertilitatea sau mărindu-i randamentul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ameliora)
1. acţiunea de a (se) ameliora; amelioraţie.
2. proces de creare a unor noi soiuri de plante de cultură şi de îmbunătăţire a celor existente.