Dictionar

amibă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amibe)

1. protozoar unicelular fără membrană, dintr-o masă protoplasmatică, cu pseudopode.
 

entamibă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entamibe)

1. gen de amibă parazită din clasa rizopodelor, care trăiește în tubul digestiv la om și animale, agent patogen al dizenteriei.
 

amibian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amibien)

1. (despre boli) cauzat de o amibă.
2. specific amibelor.
 

amiboid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amiboïde)

1. (biol.) în formă de amibă; analog cu amiba sau cu caracteristicile sale; care amintește de amibă; amibiform.
 

entamibă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entamibe)

1. gen de amibă parazită din clasa rizopodelor, care trăiește în tubul digestiv la om și animale, agent patogen al dizenteriei.
 

amibiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amibiforme)

1. (biol.) în formă de amibă; care seamănă cu amibele; amiboid.
2. (var.) amoebiform.
 

AMIBO-, AMOEBO-, AMEBO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. amoibe „transformare, schimbare”)

1. „amibă”.
 

AMIBI-, AMOEBI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. amoibe „întoarcere, schimbare”)

1. „amibă”.