Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyseur)
1. instrument pentru determinări analitice.
2. dispozitiv optic cu care se studiază polarizarea luminii.
3. orice aparat cu un sistem de recepţionare şi de analiză a unor informaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. forme, lat. forma)
1. înfățișare, aspect exterior; contur.
2. modul de existență, de organizare internă, interacțiunea și legăturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului.
3. ~ele conștiinței sociale = ansambluri distincte de reprezentări, idei, concepții determinate social și istoric, care alcătuiesc conștiința socială; ~ logică = structură mintală în conformitate cu principiile gândirii și având drept funcție organizarea conținutului acesteia.
4. stabilirea de maximă capacitate de efort a organismului, prin antrenament; condiție fizică bună; a fi în ~ = a fi capabil de randament maxim.
5. totalitatea mijloacelor prin care se exprimă conținutul unei opere de artă.
7. mod de organizare, de conducere politică, socială etc.
8. dispoziție legală de procedură.
9. viciu de ~ = nerespectare a unei dispoziții de procedură care atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești.
10. aspect pe care îl ia un cuvânt pentru a îndeplini o funcție gramaticală.
11. stare de agregare a corpurilor.
13. (poligr.) cutie de oțel în care se toarnă literele; zaț al unei pagini.
14. ~ de relief = neregularitate a suprafeței Pământului, rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi; (mat.) fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusă aceeași relație.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. freudisme)
1. ansamblul teoriilor și al practicilor psihanalitice ale lui Sigmund Freud și ale discipolilor lui, în special mecanismul de refulare psihologică, centralitatea dorinței sexuale în dezvoltarea personalității și eficacitatea „curei de vorbire” sau a tehnicii psihanalitice; psihanaliză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. item)
1. temă, element constitutiv al unui test, chestionar etc. cu o notă specifică în cadrul unei probleme, referindu-se la un fragment strict determinat și unic al acesteia.
2. termen de apreciere în problemele analitice.
3. termen al unei descrieri analitice destinat a fi luat în considerare într-un proces mecanizat.
4. (psih.) situație particulară care produce din partea subiectului două sau mai multe comportamente posibile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néo-freudisme)
1. totalitatea noilor curente psihanalitice care, renunţând la tezele lui Freud, acceptă importanţa factorilor sociali şi culturali în geneza nevrozelor; neopsihanaliză.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. psychanalyste)
1. specialist în psihanaliză; adept al psihanalizei.
2. profesionist pregătit teoretic și practic să efectueze cure psihanalitice.