Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (engl. analogize)
1. a explica prin analogii; a exprima ca analogie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hyperurbanisme)
1. schimbare a formei corecte a unui cuvânt datorită unei analogii greşite şi din dorinţa de a-l face să aibă un aspect mai literar; formă care rezultă din această schimbare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. homéomorphisme)
1. (med.) funcţie care aplică unul pe altul două spaţii.
2. fenomen referitor la analogiile cristaline ale unor corpuri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inducteur)
1. adj. care produce un câmp electromagnetic ce acționează asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inducție.
2. s. n. organ al unei mașini electrice în care se formează curentul de inducție.
3. mic generator electric manual care funcționează prin inducție electromagnetică.
4. (psih.) termen care servește ca punct de plecare într-o asociație de idei.
5. cel care emite mesajul către un medium, care sugestionează, hipnotizează.
6. (lingv.) elementul director al unei analogii, al unei disimulații.
7. substanță care determină inducția.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. symbole, lat. symbolum, gr. symbolon, germ. Symbol)
1. semn, obiect, imagine care reprezintă, în mod convențional sau prin analogie, o ființă, o idee, un sentiment.
2. semn convențional, în știință și tehnică, pentru notarea anumitor noțiuni, operații, relații matematice etc.
3. denumire abreviată a elementelor chimice.
5. procedeu stilistic prin care se exprimă o idee abstractă cu ajutorul unui obiect, pe baza unei analogii.