Rezultate secundare (Ancii.):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. accordéon, germ. Akkordeon)
1. instrument muzical, popular și portabil, al cărui sunet este produs prin acțiunea simultană a unui burduf și a unei claviaturi pe niște ancii metalice.
2. (loc.) în ~ = care formează pliuri paralele; care are multe pliuri suprapuse.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. aerophon)
1. (despre instrumente muzicale) care produce sunetele prin punerea în vibraţie a unei coloane de aer dintr-un tub sau a unor ancii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apexite)
1. osteită a vârfului stâncii temporalului.
2. inflamaţie a porţiunii apexiene a dintelui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Harmonika, it. armonica)
1. instrument muzical portativ cu ancii metalice, în care sunetul este produs prin vibraţia unei coloane de aer cu un burduf manevrat manual.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. harmonium, germ. Harmonium)
1. instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de ancii metalice puse în vibraţie de un burduf acţionat prin pedale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. bancario, fr. bancaire)
1. care aparţine băncii1; de bancă.
2. capital ~ = capital bănesc de care dispun băncile şi din care se acordă împrumuturi cu dobândă.