Dictionar

Rezultate secundare (Anglo-saxonă):

Concordanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concordance)

1. faptul de a concorda; potrivire, acord, corespondenţă (II, 1).

2. ~a timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează timpul verbului dintr-o propoziţie dependentă în acord cu timpul verbului din propoziţia regentă; corespondenţa timpurilor.

3. îmbinare armonioasă de sunete.

4. (geol.) raportul dintre două (serii de) straturi care s-au sedimentat continuu.

5. specie evoluată de index (glosar), larg cultivată în filologia anglo-saxonă şi chiar în cea romanică, constând în listarea cuvintelor, însoţite fiecare de un microcontext pertinent pentru înţelegerea lor.

6. (anton.) neconcordanță.


Pint

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. pint)

1. unitate anglo-saxonă de măsură pentru capacităţi, egală cu 0,568 l în Marea Britanie şi 1,136 l în Canada.


A

Parte de vorbire: s.m. invar.
Origine: (lat.)

1. prima literă și prima vocală a alfabetului (pl. și a-uri).

2. sunetul corespunzător primei litere a alfabetului (vocală deschisă, nerotunjită, medială).

3. nota „la” în notația muzicală anglo-saxonă și germanică

4. (agricultură) simbol pentru ar.

5. (mat.) simbol pentru arie.

6. (inf., mat.) cifra hexazecimală zece.

7. (chimie) numele unei vitamine.

8. (electricitate) simbol pentru amper.

9. (log.) simbol pentru judecățile universal-afirmative.

10. (med.) numele unei grupe sangvine (A II).

11. simbol pentru dimensiunile standard ale colilor de hârtie: A3, A4, A5.

12. (expr.) de la a la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime.