Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anhydride)
1. substanţă anorganică (oxid) care, în combinaţie cu apa, dă un acid.
2. substanţă organică rezultând prin eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil.
3. ~ carbonică = bioxid de carbon; ~ acetică = lichid incolor cu miros înţepător, folosit la fabricarea coloranţilor, a medicamentelor etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétolyse)
1. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic şi anhidridă acetică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aluminate)
1. sare în care alumina joacă un rol de anhidridă acidă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ammophos, germ. Ammophos)
1. îngrăşământ chimic complex, uşor solubil, din azot şi anhidridă fosforică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arsenic, lat. arsenicum, gr. arsenikon)
1. anhidridă arsenioasă; arsen (2).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arsénieux)
1. acid ~ = oxiacid al arsenului; anhidridă ~oasă = trioxid al arsenului, pulbere fină, albă, cu miros de usturoi, foarte toxică; arsenic1; şoricioaică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arsénolite)
1. anhidridă arsenioasă naturală.