Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acétabule, lat. acetabulum)
1. (anat.) cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului; cotil.
2. excavație a unei cochilii în care stă fixat animalul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chromatophore)
1. (bot.) organit din citoplasmă care conţine pigmenţi.
2. celulă pigmentată a dermei, capabilă să schimbe culoarea animalului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dermatorragie)
1. (med.) hemoragie cutanată; sângerări ale pielii.
2. (med. vet.) ~ parazitară = boală parazitară de primăvară/vară cauzată de prezența, dezvoltarea și migrarea în țesutul conjunctiv subcutanat și intermuscular a unui nematod filar (Parafilaria bovicola) și care se manifestă prin formarea de noduli cutanați hemoragici, în special pe părțile anterioare și dorsale ale animalului; parafilarioză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. holocauste)
1. (ant.; la evrei, asirieni etc.) sacrificiu în cinstea divinităţii, în care animalul sacrificat era ars în întregime pe altar.
2. exterminare a unui mare număr de oameni.
3. (fig.) ofrandă, sacrificiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Levade)
1. (echit.) mişcare de dresaj constând în aceea că animalul ridică în sus bipedul anterior, sprijinindu-se pe cel posterior, cu jaretele apropiate de sol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. muleta)
1. bucată de stofă roşie de care se servesc luptătorii cu taurii pentru a aţâţa animalul.