Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. forme, lat. forma)
1. înfățișare, aspect exterior; contur.
2. modul de existență, de organizare internă, interacțiunea și legăturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului.
3. ~ele conștiinței sociale = ansambluri distincte de reprezentări, idei, concepții determinate social și istoric, care alcătuiesc conștiința socială; ~ logică = structură mintală în conformitate cu principiile gândirii și având drept funcție organizarea conținutului acesteia.
4. stabilirea de maximă capacitate de efort a organismului, prin antrenament; condiție fizică bună; a fi în ~ = a fi capabil de randament maxim.
5. totalitatea mijloacelor prin care se exprimă conținutul unei opere de artă.
7. mod de organizare, de conducere politică, socială etc.
8. dispoziție legală de procedură.
9. viciu de ~ = nerespectare a unei dispoziții de procedură care atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești.
10. aspect pe care îl ia un cuvânt pentru a îndeplini o funcție gramaticală.
11. stare de agregare a corpurilor.
13. (poligr.) cutie de oțel în care se toarnă literele; zaț al unei pagini.
14. ~ de relief = neregularitate a suprafeței Pământului, rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi; (mat.) fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusă aceeași relație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fracţiona)
1. acţiunea de a fracţiona.
2. separare a unui amestec lichid sau gazos în fracţiuni bogate în anumiţi componenţi.
3. procedeu de construcţie a unei aeronave din (sub)ansambluri parţiale.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. interclasser)
1. (inform.) a combina două sau mai multe ansambluri de date într-un singur ansamblu, într-o ordine specificată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. modulaire, engl. modular)
1. referitor la un modul, de modul.
2. care este proiectat din elemente care pot fi asamblate în diverse moduri.
3. care se bazează pe utilizarea modulului.
4. constituit dintr-un ansamblu de module sau subansambluri.
5. (programare) care constă în gruparea funcțiilor în module legate între ele prin interfețe.
6. (sisteme informatice, rețele etc.) care pot crește prin adăugarea de elemente (module) autonome sau interconectate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. partitionner)
1. (inform.) a decupa memoria unui ordinator în subansambluri operaţionale.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. romanus)
1. adj., s. m. f. (locuitor) al Romei antice.
3. (despre caractere tipografice) din linii perpendiculare și unghiuri drepte.
4. cifre ~e = cifre prin litere sau combinații de litere; biserica ~ă = biserica catolică; catolicism.
5. limbă romanică populară vorbită de vechii francezi (înainte de sec. IX).
6. arta ~ă = arta dezvoltată în Roma antică și apoi în Imperiul Roman, caracterizată în arhitectură prin edificii grandioase de o mare diversitate, în sculptură cultivând cu precădere portretul puternic individualizat, iar în pictură prin ansambluri de frescă și de mozaic cu tematică bogată.