Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anticipation, lat. anticipatio)
1. acțiunea de a anticipa; anticipare.
2. acțiunea de a face sau de a proiecta ceva înainte de o anumită dată (fixată).
3. prognoza unei fapte, acțiuni etc. din viitor, pe baza datelor furnizate de prezent.
4. cu ~ = înainte de termenul stabilit.
5. literatură de ~ = literatură a cărei acțiune se petrece în lumea viitorului.
6. (muz.) sunet care apare înaintea acordului căruia îi aparține.
7. (var.) (înv.) anticipațiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. acconto)
1. parte dintr-o sumă datorată care se plăteşte cu anticipaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. agenzia)
1. reprezentanţă a unei instituţii sau întreprinderi.
2. ~ telegrafică (sau de presă) = instituţie specializată care primeşte şi transmite presei ştiri şi informaţii; ~ de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc.; ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipaţie biletele de călătorie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (anticipa)
1. faptul de a anticipa; anticipaţie.
2. (lingv.) pronunţare anticipată a unui sunet din silaba următoare.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (fr. anticipé)
1. cu anticipaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anticipatif)
1. care anticipează (ce urmează); cu caracter de anticipație; anticipator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avance)
1. sumă de bani plătită cu anticipaţie.
2. în ~ = mai înainte de timpul sau distanţa prevăzută.
3. interval de timp, distanţă, spaţiu cu care cineva sau ceva se află înaintea altcuiva.
4. ~ la aprindere = avans cu care se produce aprinderea combustibilului în camera de ardere a unui motor.
5. (pl.) primele demersuri pentru încheierea unei afaceri, pentru o înţelegere, pentru înfiriparea unei legături.