Dictionar

Rezultate principale (Antropologie.):

Antropologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropologie)

1. ştiinţă care studiază originea şi evoluţia omului, în strânsă corelaţie cu condiţiile naturale; antropobiologie.


Rezultate secundare (Antropologie.):

Paleoantropologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paléoanthropologie)

1. parte a antropologiei care studiază omul preistoric.


Antropobiologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthropobiologie)

1. ramură a biologiei care studiază specia umană și maimuțele antropoide; antropologie biologică.


Antropogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropogenèse)

1. ramură a antropologiei care studiază originea, evoluţia şi dezvoltarea speciei umane; antropogenie.


Antropolog, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. anthropologue)

1. specialist în antropologie; (înv.) antropologist.

2. specialist care studiază omul după metodele antropologiei.


Antropologic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthropologique)

1. referitor la antropologie.

2. şcoală = a) şcoală întemeiată de Lombroso, care concepea infracţiunea ca un produs al factorilor biologici, iar pe infractor ca un tip înnăscut de „om criminal”; b) orientare sociologică care susţine în mod eronat viaţa socială a popoarelor este determinată de caracteristicile anatomo-fiziologice ale rasei.


Antropometrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropométrie)

1. metodă de cercetare în antropologie constând în măsurarea diferitelor părţi ale corpului uman; somatometrie.

2. metodă de identificare a criminalilor pe baza descrierii corpului uman (dimensiuni, formă, amprente digitale).


Craniologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crâniologie)

1. parte a antropologiei care studiază forma şi dimensiunile craniului.