Dictionar

Rezultate secundare (Anularea):

Ataca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. attaquer)

1. tr. a efectua un atac.

2. (fig.) a lua atitudine potrivnică faţă de o situaţie, de o teorie etc.; a critica, a acuza.

3. a distruge, a mina.

4. a cere în justiţie anularea sau reexaminarea unei hotărâri ori a unui act juridic.

5. a aborda (o problemă, un subiect, o discuţie).

6. intr. a lua iniţiativa într-o întrecere sportivă.

7. a începe executarea unei piese muzicale.

8. refl. (fam. a se simţi jignit; a se ofusca.


Comisoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. commissoire, lat. commissorius)

1. (jur.) care produce rezilierea la anularea unui contract.

2. pact ~ = clauză într-un contract care prevede anularea de drept, cu efect retroactiv, a acestuia, dacă una din părţi nu-şi respectă obligaţiile.


Confirma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. confirmer, lat. confirmare)

1. a întări, a susţine, a recunoaşte autenticitatea, exactitatea unui lucru, justeţea unei afirmaţii; a adeveri.

2. (jur.) a renunţa la dreptul de a cere anularea unui act juridic, recunoscându-l ca valabil.

3. a întări prin aprobare (un mandat de arestare).

4. a definitiva pe cineva într-un post, într-o situaţie.

5. (la catolici; despre episcopi) a oficia ritualul confirmaţiei.


Contestaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contestation, lat. contestatio)

1. plnâgere, obiecţie scrisă împotriva unei măsuri, a unei hotărâri judecătoreşti.

2. memoriu adresat unui organ ierarhic superior prin care se cere revizuirea sau anularea unui act ilegal comis de organul ierarhic inferior.


Formă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. forme, lat. forma)

1. înfățișare, aspect exterior; contur.

2. modul de existență, de organizare internă, interacțiunea și legăturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului.

3. ~ele conștiinței sociale = ansambluri distincte de reprezentări, idei, concepții determinate social și istoric, care alcătuiesc conștiința socială; ~ logică = structură mintală în conformitate cu principiile gândirii și având drept funcție organizarea conținutului acesteia.

4. stabilirea de maximă capacitate de efort a organismului, prin antrenament; condiție fizică bună; a fi în ~ = a fi capabil de randament maxim.

5. totalitatea mijloacelor prin care se exprimă conținutul unei opere de artă.

6. fel, chip, mod.

7. mod de organizare, de conducere politică, socială etc.

8. dispoziție legală de procedură.

9. viciu de ~ = nerespectare a unei dispoziții de procedură care atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești.

10. aspect pe care îl ia un cuvânt pentru a îndeplini o funcție gramaticală.

11. stare de agregare a corpurilor.

12. tipar, calapod, model.

13. (poligr.) cutie de oțel în care se toarnă literele; zaț al unei pagini.

14. ~ de relief = neregularitate a suprafeței Pământului, rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi; (mat.) fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusă aceeași relație.


Happening

Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. happening)

1. spectacol improvizat care presupune o participare activă a publicului, urmărindu-se o creație artistică spontană.

2. mișcare artistică bazată pe interferența între mai multe forme de artă (teatru, plastică, muzică, film, fotografie etc.), urmărind anularea distanței dintre realitate și artă.