Rezultate secundare (Anumitor):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)
1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.
2. ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acroamatique)
1. învățătură transmisă pe cale orală, rezervată anumitor studenți.
2. care se adresează numai inițiaților; rezervat iniţiaţilor, secret.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adapter, lat. adaptare)
1. tr. a transforma pentru a corespunde anumitor condiţii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agglutinine)
1. anticorp care se formează în sistemul reticular şi limfocitar prin administrare de vaccinuri.
2. denumire dată unor substanțe specifice (anticorpi) conținute în anumite seruri, substanțe care provoacă aglutinarea, fie a anumitor microbi, fie a globulelor roșii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allélogenèse)
1. succesiune a două generaţii (sporofitică şi gametofitică) în ciclul de dezvoltare a anumitor plante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embrayeur)
1. element gramatical (acolo, aici, asta, aceea) care permite legătura anumitor părţi ale discursului.