Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appel)
2. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivităţi.
4. semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc.
5. (jur.) acţiune făcută de o instanţă judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanţă inferioară.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. appeler, lat. appellare)
1. intr. a se adresa cuiva cu o rugăminte, a cere ajutorul cuiva, a face apel, a recurge la cineva; a se adresa cuiva cu voce tare (sau într-un mod care atrage atenția); a chema.
2. (înv.) a se adresa unei instanțe judecătorești superioare spre a anula sentința dată de o instanță inferioară; a face apel.
3. tr. (inform.) a rula (un program).
4. a contacta pe cineva prin telefon.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appelant)
2. adj., s. m. f. (cel) care face un apel (4).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. apela)
1. apel.
2. strigare a numelor unor persoane dintr-o colectivitate, spre a verifica prezența lor într-un anumit loc.
3. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivități sau unei persoane.
5. (jur.) adresare la jurisdicția imediat superioară, spre a schimba sau anula o sentință dată de prima instanță.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. appelation)
3. (jur.; înv.) adresare la jurisdicția imediat superioară, spre a schimba sau anula o sentință dată de prima instanță; apel.
4. (prin ext.) adresarea unei reclamații (către cineva).
5. ~ de origine = denumirea unui produs după numele provenienței sale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appellation, lat. appellatio)
1. denumire, calificare, nume.
3. adresare (însoţită de o cerere, de o rugăminte).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appellatif, lat. appellativus)
1. (substantiv) comun; nume calificativ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablépharie)
1. (med.) lipsa congenitală a pleoapelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aquiculture)
1. creșterea animalelor sau cultivarea plantelor într-un mediu acvatic; acvacultură.
2. amenajarea apelor pentru creșterea animalelor acvatice; creșterea comercială a speciilor acvatice.
3. cultura plantelor acvatice.
4. cultură practicată în sol steril, udat cu apă care conţine toate elementele necesare vieţii plantelor; cultură fără sol.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adresser)
1. tr. a trimite direct o scrisoare, o cerere.
2. a scrie adresa (pe o cerere, pe o scrisoare).
3. refl. a-şi îndrepta cuvântul către cineva; a face apel la.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adduction, lat. adductio)
1. mişcare de apropiere a unui membru de planul de simetrie al corpului.
2. dirijare a apelor către locul de distribuire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. aedicula)
1. (antic.) templu mic; capelă mică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerotank)
1. construcţie pentru epurarea biologică a apelor.