OK
X
apelativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. appellatif, lat. appellativus)
1.
(substantiv)
comun;
nume
calificativ.
anominație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. annomination)
1.
figură
de
stil,
constând
în
repetarea
unui
nume
propriu,
de
obicei
de
persoană,
prin
apelativul
din
care
provine
prin
antonomază.
indicativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. indicatif, lat. indicativus)
1.
adj.
care
indică,
face
cunoscut.
2.
mod
~
(și
s.
n.)
=
mod
verbal
care
exprimă
o
acțiune
reală.
3.
s.
n.
denumire
convențională
pentru
unități
militare,
comandanți
etc.
4.
(la
un
post
de
radio-tv.)
semnal
de
identificare
la
începutul
sau
sfârșitul
emisiunii.
5.
~
de
apel
=
apelativ
convențional
din
litere
sau
cifre,
pentru
identificarea
locului
de
origine
sau
a
expeditorului
unui
mesaj
telegrafic
ori
radiofonic.
signor
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (it. signore)
1.
apelativ
de
curtoazie
și
respect
cu
care
cineva
se
adresează
unui
bărbat;
domn.
2.
proprietarul
unei
case
în
raport
cu
servitorii
săi;
domn.
3.
persoană
de
sex
masculin;
domn.
4.
(prin
ext.)
om
rafinat,
politicos,
sensibil;
domn.
signora
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. signora)
1.
apelativ
de
curtoazie
și
respect
cu
care
cineva
se
adresează
unei
femei
(căsătorite);
doamnă.
2.
proprietara
unei
case
în
raport
cu
servitorii
ei;
doamnă.
3.
persoană
de
sex
feminin;
doamnă.
4.
(prin
ext.)
femeie
rafinată,
de
clasă;
doamnă.
5.
mare
~
=
femeia
cu
mare
faimă
într-un
anumit
domeniu.
păsărioară
Parte de vorbire:
s.f. (reg.)
Etimologie: (pasăre + -ioară)
1.
(ornit.)
pasăre
(mică);
păsărică.
2.
(ornit.)
vrabie
(mică);
vrăbiuță.
3.
(fig.;
fam.)
apelativ
dezmierdător
pentru
o
fată
(mică
și
veselă);
păsărea.
păsărică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (pasăre + -ică)
1.
diminutiv
al
lui
pasăre;
păsărea,
pasăre
mică.
2.
(fig.;
fam.)
apelativ
dezmierdător
pentru
o
fată
(mică
și
veselă).
3.
(expr.)
a
avea
(o)
~
(sau
păsărele)
la
cap
=
a
fi
nebun,
a
fi
cu
o
doagă
sărită;
a
fi
excentric.
4.
(eufemism)
organ
genital
(femeiesc
sau)
bărbătesc
la
copii;
puțișoară.
5.
(var.)
păserică.