Dictionar

Rezultate principale (Apofiză;):

Apofiză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apophyse, gr. apophysis, excrescenţă)

1. proeminenţă a unui os.

2. umflătură la baza unei capsule.

3. ramură secundară a unei roci eruptive.

4. mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane şi baza ei.


Rezultate secundare (Apofiză;):

Acantă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)

1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.

2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.

3. apofiza spinoasă a vertebrelor.


Acromion

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acromion)

1. apofiză a omoplatului, în formă de spatulă, care se articulează cu clavicula.


Apofizită

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apophysite)

1. (med.) osteită limitată la o apofiză; inflamația unei apofize, parte proeminentă a unui os.


Coracoid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coracoïde)

1. os ~ = os pereche, component al centurii scapulare, la batracieni, la reptile şi păsări, în formă de cioc de corb; apofiză = proeminenţă pe marginea superioară a omoplatului la mamifere.


Epicondil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épicondyle)

1. apofiză a extremităţii inferioare a humerusului.


Mastoidă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mastoïde)

1. apofiză (şi s. f.) = fiecare dintre cele două proeminenţe ale osului temporal situate îndărătul urechii.