Dictionar

Rezultate secundare (Apropie):

Aducţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adduction, lat. adductio)

1. mişcare de apropiere a unui membru de planul de simetrie al corpului.

2. dirijare a apelor către locul de distribuire.


Afinitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affinité, lat. affinitas)

1. potrivire, asemănare, apropiere.

2. proprietate a substanţelor de a se combina între ele.

3. (bot.) înrudire, apropiere generică.

4. (jur.) înrudire prin alianţă.


Areal 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. areale)

1. în afara realităţii; ireal; care respinge apropierile prea directe între planul artistic şi cel real.


Asimila

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assimiler, lat. assimilare)

1. tr. a transforma în substanţă proprie materiile nutritive absorbite de organism.

2. a face asemănător.

3. a considera egal, similar cu altă persoană.

4. a-şi însuşi cunoştinţe, idei etc.

5. a introduce în procesele de fabricaţie produse sau materiale noi, o tehnologie nouă etc.

6. tr., refl. a integra, a face se integreze în alt grup social sau naţional.

7. (fon.) a (se) transforma sub influenţa unui alt sunet din apropiere.


Asimilare

Parte de vorbire: s.
Origine: ( asimila)

1. acţiunea de a asimila.

2. fenomen fonetic, transformarea unui sunet sub influenţa altuia aflat în apropiere, în sensul dobândirii unei caracteristici asemănătoare; asimilaţie.

3. ~ progresivă = asimilare realizată din sunetul anterior; ~ regresivă = asimilare realizată din sunetul posterior.


Asimptotă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asymptote)

1. dreaptă faţă de care se apropie o curbă, fără însă a o atinge niciodată.