Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphictyonie, gr. amphiltyones)
1. uniune de triburi sau de oraşe-state, creată în jurul sanctuarului unei divinităţi, în Grecia antică, în vederea apărării intereselor comune şi a judecării diferendelor ivite între ele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apotropaïque)
1. (despre obiecte sau formule magice) destinat apărării împotriva duhurilor rele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contre-coup)
1. ripostă ofensivă în cadrul apărării, executată de o mare unitate operativă pentru a distruge forţele inamice pătrunse în dispozitivul de apărare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. défensisme)
1. atitudine a reacţiunii din primul război mondial, care, sub lozinca „apărării patriei”, urmărea atragerea maselor în acest război.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expansionnisme)
1. politică agresivă de exercitare a influenţei politice şi economice asupra unor ţări străine în vederea acaparării prin forţă de noi teritorii, colonii, pieţe de desfacere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. garde)
1. pază; veghe; persoană sau grup de persoane care păzește pe cineva sau ceva.
2. ~ de onoare = pază instituită în semn de respect cu ocazia anumitor solemnități.
3. (sport) poziția corpului și a brațelor luată de boxeri și luptători în vederea atacului sau a apărării.
4. a se pune în ~ = a lua poziție de apărare; (fig.) a-și lua măsurile necesare pentru a nu fi surprins.
5. medic (sau soră) de ~ = medic (sau soră) de serviciu într-un spital, care asigură serviciul în afara orelor de program.
6. parte a sabiei, între mâner și lamă, care protejează pumnul contra loviturilor.