Parte de vorbire: s.f.
Origine: (apăra + -[ă]toare)
1. obiect sau dispozitiv cu rol protector.
2. piesă curbată de metal sau plastic plasată în jurul roților unui vehicul (bicicletă, motocicletă etc.) pentru a reține sau devia noroiul, pietrele etc. antrenate de mișcarea roților.
3. femeie care apără sau sprijină ceva sau pe cineva.
4. (reg.) funie cu care se strunește legătura dintre proțap cu sania (spre a o ține mai strânsă); (reg.) vlăioagă.
5. (reg.) plantă perenă, întâlnită prin poiene de la câmpie până la etajul subalpin; izmă sălbatecă, somnișor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bavette)
2. şerveţel la gâtul copiilor când mănâncă; bărbiţă.
3. şorţ de tablă deasupra coamei la acoperiş.
4. apărătoare de cauciuc la roţile (din spate) ale autovehiculelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. béquille)
1. dispozitiv pe care se sprijină coada avionului.
2. apărătoare metalică a elicei unei ambarcaţii.
3. proptea care împiedică răsturnarea unei nave naufragiate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capuchon)
1. bonetă de lână, din stofă groasă, cu unul sau două colţuri.
2. (constr.) apărătoare la coşul de fum.
3. harnaşament de protecţie a capului şi gâtului contra insolaţiei la caii de curse.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. genouillère)
1. parte a unei armuri care acoperă genunchii.
2. apărătoare pentru genunchi; genunchieră.
3. înălțimea pe câmpul de luptă a unui trăgător în poziția în picioare, în genunchi sau culcat.
4. distanța verticală dintre planul de așezare al unei guri de foc și axul țevii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. guardamano)
1. (mar.) apărătoare de mână dintr-o brăţară din piele, la cusutul velelor, având între degetul mare şi podul palmei un mic disc metalic cu care se împinge acul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. marsouin)
1. cetaceu asemănător cu delfinul; porc-de-mare.
2. apărătoare de parâmă fixată la prova şi la pupa unor nave pentru manevre.