Dictionar

Rezultate secundare (Arabi.):

Arabic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arabique)

1. arab (II).

2. gumă = substanţă cleioasă din unele specii de salcâm exotic sau obţinută pe cale sintetică, pentru lipit, apretat etc.


Arabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arable, lat. arabilis)

1. (despre pământ) bun pentru cultură.


Arabinoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Arabinose)

1. monozaharidă cu cinci atomi de carbon în moleculă.


Arabism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arabisme)

1. cuvânt, expresie proprii limbilor arabe.

2. particularitate a civilizaţiei arabe.

3. doctrină politică ce tinde către unirea tuturor popoarelor arabe.


Arabist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Arabist, it. arabista)

1. specialist în arabistică.

2. specialist în limba, literatura, civilizația și istoria arabă.


Arabistică

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Arabistik)

1. disciplină care studiază limba, cultura şi civilizaţia arabă.


Agrogeologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrogéologie)

1. disciplină care studiază rocile pe care s-au format solurile arabile; știință care studiază caracteristicile fizice și chimice ale solurilor cultivate, concentrându-se pe interacțiunile dintre elementele minerale, organice și biologice prezente în sol; pedologie.


Alpin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alpin, lat. alpinus)

1. caracteristic munţilor Alpi; (prin ext.) din regiunile muntoase înalte; alpestru.

2. care se referă la Alpi și la munții care sunt comparabili cu aceștia.

3. care trăiește în Alpi sau care este de acolo; alpic.


Antiton

Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + ton/are/)

1. (poligr.) emulsie din ulei de in, gumă arabică şi acid fosforic, folosită pentru combaterea fenomenului de tonare.


Arab, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arabe, lat. arabus)

1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat şi din nordul Africii.

2. adj. care aparţine arabilor; arabic (1).

3. arta = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane şi bizantine, cu influenţe ale tradiţiei locale, prezentând în construcţii (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric şi floral; cifră = simbol grafic, element al sistemului de numeraţie zecimal.

4. (despre cai) care aparţine unei rase originare din Pen. Arabia.

5. (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi.


Arabist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Arabist, it. arabista)

1. specialist în arabistică.

2. specialist în limba, literatura, civilizația și istoria arabă.


Arabizant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arabisant)

1. care arabizează, care un caracter arab.