Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arabique)
2. gumă ~ă = substanţă cleioasă din unele specii de salcâm exotic sau obţinută pe cale sintetică, pentru lipit, apretat etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + ton/are/)
1. (poligr.) emulsie din ulei de in, gumă arabică şi acid fosforic, folosită pentru combaterea fenomenului de tonare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arabe, lat. arabus)
1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat şi din nordul Africii.
2. adj. care aparţine arabilor; arabic (1).
3. arta ~ă = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane şi bizantine, cu influenţe ale tradiţiei locale, prezentând în construcţii (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric şi floral; cifră ~ă = simbol grafic, element al sistemului de numeraţie zecimal.
4. (despre cai) care aparţine unei rase originare din Pen. Arabia.
5. (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dextrine)
1. substanţă albă, produsă prin degradarea parţială a amidonului, folosită la fabricarea unor cleiuri, ca înlocuitor al gumei arabice, apret etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. erg)
1. deşert de nisip acoperit cu dune, în Sahara, Peninsula Arabică etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fennec)
1. câine sălbatic din Sahara şi Pen. Arabică, de talie mică şi cu urechile foarte mari; vulpea deşertului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gouache)
1. culoare dintr-un amestec de pigmenţi minerali cu gumă arabică şi miere, în pictură.
2. tablou executat în guaşă (1).