aranja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. arranger)

1. tr. a rândui, a pune în ordine.
2. a pune la cale.
3. (fam.) a face cuiva un rău.
4. a prelucra, a transcrie o bucată muzicală pentru instrumente sau voce.
5. refl. a lua anumite măsuri în interes personal; a-şi face un rost.
6. a se înţelege cu cineva, a se pune bine.
7. a-şi potrivi ţinuta exterioară.

aranjament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arrangement)

1. acord, înţelegere.
2. mod de alcătuire, de dispunere.
3. ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formaţii decât acelea pentru care a fost compusă.
4. (mat.; pl.) totalitatea posibilităţilor de aşezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor.

aranjat, aşezat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT ordinatus
2. FR rangé
3. EN ordinate; arranged
4. DE geordnet
5. RU упорaдочённый
6. HU rendezett

rearanja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réarranger)

1. a (se) aranja din nou, după alte criterii.

acomodament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accommodement)

1. aranjament care produce confort.
2. dezinvoltură.

alfabetiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. alphabétiser)

1. a învăţa pe un analfabet scrisul şi cititul.
2. a aranja alfabetic.

ambusca

Parte de vorbire:  I. tr., refl.; II. refl.  
Etimologie: (fr. embusquer)

1. I. a (se) aşeza în ambuscadă, a se ascunde pentru a aștepta inamicul.
2. II. (fam.) a rămâne în spatele frontului prin diverse aranjamente.

amenaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aménager)

1. a dispune, a aranja într-un anumit scop; a face mai confortabil (un spaţiu).
2. a realiza o amenajare (2, 3).

amorfie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Amorphie)

1. lipsă de formă, de înfăţişare precisă.
2. lipsă totală de ordine în aranjarea spaţială a atomilor.

arimaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. arrimage)

1. acțiunea de a arima; arimare.
2. aranjare și fixare a încărcăturii unei nave (sau aeronave) pentru obținerea echilibrării necesare.
3. (antonim) dezamarare.