Dictionar

Rezultate principale (Arcuit):

Arcuit

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT arcuatus

2. FR arqué; concave; voûté

3. EN arcuate; curved; arched

4. DE bogenartig; gekrümmt; bogig angewachsen; bogenförmig; gebogen; gewölbt

5. RU дуrообрaзный низбеraющий; дуrообрaзниый; изоrнутый ,

6. HU íves, ívelt, boltozott, görbült


Rezultate secundare (Arcuit):

Arcuitor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (arcui + -tor)

1. care (se) arcuiește; îndoitor.


Arcuitură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (arcui + -tură)

1. parte a unui obiect (încovoiat) în formă de arc; arcuire.


Boltit; arcuit

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT fornicatus

2. FR voûté; arqué; bombé

3. EN fornicate; arched; gibbous; voulted

4. DE gewölbt; wölbig; bogig

5. RU выпуклый; буrорчaтый; приподнятый; выrнутый

6. HU ívelt, boltozatos


Circumflex, arcuit

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT circumflexus

2. FR circonflex

3. EN circumflex; bending round

4. DE ringsum gebogen

5. RU зaвитой; оrибaющий

6. HU boltozatosan görbült; ívelt, boltíves


Subarcuit

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT subarcuatus

2. FR subarqué

3. EN subarcuate

4. DE etwas wölbig; leicht gebogen; fast gebogen; ähnlich arquatus

5. RU почти дуrообрaзный

6. HU kissé ívelt


Arc

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arcus, fr. arc)

1. armă (primitivă) de aruncat săgeţi.

2. tot ceea ce are forma unui arc (1).

3. (mat.) porţiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc.

4. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc.

5. ~ de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = construcţie în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate.

6. ~ voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate.

7. organ de maşină, din oţeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese.

8. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor.


Arcadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arcade)

1. element de arhitectură dintr-un arc şi din elementele care îl susţin.

2. motiv decorativ constând din înscrierea ritmică a unor arce de cerc.

3. porţiune anatomică (osoasă) în formă de arc; partea curbată a osului frontal, deasupra ochiului.

4. (geol.) microrelief de forma unui arc suspendat; portal.

5. fiecare dintre părţile unei şei, sub formă de punţi arcuite.


Arcuat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. arcuatus)

1. curbat în arc; arcuit, încovoiat; arcat.


Cambrură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cambrure)

1. arcuitură.

2. curbură a unei piese de lemn sau a centrului unei bolţi.

3. curbura dintre călcâi şi tars; bolta piciorului.


Circumflex

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonflexe, lat. circumflexus)

1. curbat în semicerc, arcuit.

2. accent ~ = semn diacritic ( ^ ), specific limbii franceze, care marchează vocalele lungi urmate de o consoană (vocală) dispărută ulterior.

3. (despre artere, vene, nervi) care înconjură, care are un traiect răsucit.

4. (despre plante) cu ramurile curbate în jos.


Curb, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. courbe, lat. curvus)

1. adj. (despre linii) arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit.

2. s. f. linie care reprezintă grafic o relaţie între două mărimi variabile.

3. cotitură în formă de arc.

4. (despre vehicule) a lua ~a = a vira.

5. linie care descrie grafic fazele succesive ale variaţiilor unui fenomen.

6. ~ de nivel = linie care uneşte punctele cu aceeaşi altitudine ale unei suprafeţe de teren; izohipsă.