Rezultate principale (Arcuit):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE bogenartig; gekrümmt; bogig angewachsen; bogenförmig; gebogen; gewölbt
5. RU дуrообрaзный низбеraющий; дуrообрaзниый; изоrнутый ,
6. HU íves, ívelt, boltozott, görbült
Rezultate secundare (Arcuit):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (arcui + -tor)
1. care (se) arcuiește; îndoitor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (arcui + -tură)
1. parte a unui obiect (încovoiat) în formă de arc; arcuire.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT fornicatus
3. EN fornicate; arched; gibbous; voulted
5. RU выпуклый; буrорчaтый; приподнятый; выrнутый
6. HU ívelt, boltozatos
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT circumflexus
2. FR circonflex
3. EN circumflex; bending round
6. HU boltozatosan görbült; ívelt, boltíves
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT subarcuatus
3. EN subarcuate
4. DE etwas wölbig; leicht gebogen; fast gebogen; ähnlich arquatus
5. RU почти дуrообрaзный
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arcus, fr. arc)
1. armă (primitivă) de aruncat săgeţi.
2. tot ceea ce are forma unui arc (1).
3. (mat.) porţiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc.
4. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc.
5. ~ de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = construcţie în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate.
6. ~ voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate.
7. organ de maşină, din oţeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese.
8. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arcade)
1. element de arhitectură dintr-un arc şi din elementele care îl susţin.
2. motiv decorativ constând din înscrierea ritmică a unor arce de cerc.
3. porţiune anatomică (osoasă) în formă de arc; partea curbată a osului frontal, deasupra ochiului.
4. (geol.) microrelief de forma unui arc suspendat; portal.
5. fiecare dintre părţile unei şei, sub formă de punţi arcuite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. arcuatus)
1. curbat în arc; arcuit, încovoiat; arcat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cambrure)
1. arcuitură.
2. curbură a unei piese de lemn sau a centrului unei bolţi.
3. curbura dintre călcâi şi tars; bolta piciorului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonflexe, lat. circumflexus)
1. curbat în semicerc, arcuit.
2. accent ~ = semn diacritic ( ^ ), specific limbii franceze, care marchează vocalele lungi urmate de o consoană (vocală) dispărută ulterior.
3. (despre artere, vene, nervi) care înconjură, care are un traiect răsucit.
4. (despre plante) cu ramurile curbate în jos.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. courbe, lat. curvus)
1. adj. (despre linii) arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit.
2. s. f. linie care reprezintă grafic o relaţie între două mărimi variabile.
4. (despre vehicule) a lua ~a = a vira.
5. linie care descrie grafic fazele succesive ale variaţiilor unui fenomen.
6. ~ de nivel = linie care uneşte punctele cu aceeaşi altitudine ale unei suprafeţe de teren; izohipsă.