Dictionar

 

eșancrură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. échancrure)

1. excavație arcuită în malul mării.
2. scobitură arcuită pe marginea oaselor sau a unor organe.
 
 

harfă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. harpe, cf. germ. Harfe)

1. instrument muzical, de formă triunghiulară sau arcuită, echipat cu coarde de lungime descrescătoare care se ciupesc cu degetele.
2. (var.) harpă.