Dictionar

ardere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (arde)

1. acțiunea de a (se) arde, de a (se) descompune prin acțiunea focului; combustie.
2. fenomen rezultant din combinarea unui corp cu oxigenul din aer (sau cel conținut într-un produs chimic) și însoțit de o degajare de căldură cu sau fără flăcări.
 

antigel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antigel)

1. soluție care se introduce în circuitul de răcire al motoarelor cu ardere internă.
 

autoaprindere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + aprindere)

1. aprindere de la sine a combustibilului injectat în cilindrul motorului cu ardere internă; (rar) autoaprins.
2. (antonim) autostingere.
 

autodafe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autodafé, port. auto da fé, act de credinţă)

1. ceremonie de ardere pe rug a ereticilor condamnați de inchiziție.
2. ardere, nimicire prin foc.
 

automotor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. automoteur)

1. vehicul feroviar cu motor cu ardere internă sau electric, pentru transportul călătorilor.
2. tren ~ = tren local sau de lux, format din unul sau două vagoane, care utilizează un motor propriu în locul locomotivei.
 

avans

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avance)

1. sumă de bani plătită cu anticipație.
2. în ~ = mai înainte de timpul sau distanța prevăzută.
3. interval de timp, distanță, spațiu cu care cineva sau ceva se află înaintea altcuiva.
4. ~ la aprindere = avans cu care se produce aprinderea combustibilului în camera de ardere a unui motor.
5. (pl.) primele demersuri pentru încheierea unei afaceri, pentru o înțelegere, pentru înfiriparea unei legături.
 

baleiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balayage)

1. explorare cu ajutorul unui fascicul electronic a suprafeței ecranului unui tub catodic.
2. evacuare forțată cu ajutorul unui curent de aer sau al unui amestec carburant a gazelor arse din cilindrul unui motor cu ardere internă.