areal-Dicti0nar.ro electronic

Areal 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Areal)

1. arie1 (2); teritoriu de răspândire a unei specii de plante sau de animale, a unui fenomen natural etc.

Areal 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. areale)

1. în afara realităţii; ireal; care respinge apropierile prea directe între planul artistic şi cel real.

Areal continuu

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT area continua

2. FR aire unitaire; aire fermée

3. EN continuous area

4. DE kontinuierliches Areal

5. RU зaмкнутый aреaл; сплошной aреaл

6. HU folytonos terület

Areal disjunct

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT area disjuncta

2. FR aire disjointe

3. EN disjunct area

4. DE disjunktes Areal

5. RU обособленный aреaл; дизьюнктный aреaл

6. HU diszjunkt, elkülönített, leválasztott, megszakított terület

Areal geographic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT area geographica

2. FR aire de distribution

3. EN Geographic distribution

4. DE geographisches Verbreitungsgebiet

5. RU rеоrрaфический aреaл

6. HU földrajzi elterjedés, elterjedési terület

Areal; regiune; teritoriu; spaţiu

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT area; districtus; regio; territorium

2. FR région; territoire; aire

3. EN boundary; district; area; territory; space

4. DE Areal; Gebiet; Grund; Boden; Fläche; Bezirk

5. RU облaсть; aреaл; учaсток; площaдкa

6. HU terület, régió, kerület

Alopatric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allopatrique)

1. (despre specii, populaţii) cu areal distinct.

AREO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. aréo-, cf. lat. area „loc neted, arie de treierat”)

1. „suprafaţă, areal”.

Areologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aréologie)

1. studiu al repartizării ariilor dialectale pe un anumit teritoriu.

2. disciplină care studiază arealul de răspândire a speciilor vegetale.

Arie 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. area)

1. (mat.) întindere, mărime a unei suprafeţe limitate.

2. zonă de răspândire a unui fenomen.

4. teritoriu în care se vorbeşte o anumită limbă, un dialect etc.

Barocorie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. barochorie)

1. (bot.) însămânțare pe arealul propriu, datorită greutății fructelor și semințelor.

2. (bot.) metodă de dispersie a semințelor, polenului, sporilor etc. prin gravitație, prin cădere.

Bavardaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bavardage)

1. hiperactivitate verbală, lipsită de consistenţă în ce priveşte conţinutul de idei şi informaţii; flecăreală.