balbism
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. balbisme)
Etimologie: (fr. balbisme)
1. (med.) tulburare de vorbire de origine nervoasă și psihologică, manifestată prin articularea slabă a sunetelor, repetarea sacadată a aceleiași silabe și ezitări în fonație; balbuție.