Rezultate principale (Articulat):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT articulatus
3. EN articulate; jointed
4. DE gegliedert; mit Gliedern
6. HU ízelt, tagolt, cikkelyes
Rezultate secundare (Articulat):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. articulé/s/)
1. adj. (despre organisme, organe) format din articole (5).
2. (despre tulpini) formată din (inter)noduri.
3. s. f. pl. plante cu tulpina articulată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. articulation, lat. articulatio)
1. (anat.) încheietură, nod; loc de inserţie a unui organ pe altul; legătură (mobilă) între oase.
2. (tehn.) legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui ax.
3. mod de a pronunţa un sunet.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. articulatoire)
1. referitor la articulaţie (3).
Parte de vorbire: adj., s.n.pl.
Origine: (fr. inarticulé/s/)
1. adj. care nu este articulat, care se pronunță fără claritate; nearticulat.
2. (fig.) a cărui formă este imprecisă, neclară.
3. (anat.) care este dintr-o singură bucată, care nu are nicio articulație.
4. s.n.pl. subclasă de brahiopode primitive.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT inarticulatus
2. FR inarticulé
3. EN inarticulate; non jointed
4. DE ungegliedert
5. RU несочлененный; нерaздельный; без члеников
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abarticulaire, cf. lat. ab „de la” + articularius „articular”)
1. (med.) situat în vecinătatea unei articulații, dar nelegat de aceasta.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)
1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acromio-claviculaire)
1. (despre o articulaţie şi ligamentul ei) care leagă acromionul cu clavicula.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adjectival)
1. exprimat printr-un adjectiv.
2. articol ~ = articol care se aşază între un substantiv articulat precedat de prepoziţie.
3. (despre construcţii gramaticale) cu valoare de adjectiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agalactie)
1. absenţă a secreţiei de lapte după naştere.
2. ~ contagioasă = boală epizootică la oi şi capre, care se manifestă prin încetarea secreţiei de lapte şi prin leziuni la ochi şi la articulaţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alvéolaire)
1. referitor la alveole; cu alveole.
2. (despre un fenomen) articulat la nivelul alveolelor dinţilor superiori.