Rezultate principale (Asamblare.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (asambla)
2. (inform.) operaţia de traducere în limbaj de maşină a unui program de către asamblor (II).
Rezultate secundare (Asamblare.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assembler)
1. a reuni, a îmbina două sau mai multe piese, segmente.
2. (inform.) a efectua o asamblare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assemblage)
1. asamblare.
2. sistem format din două sau mai multe piese, elemente asamblate între ele.
3. fotogramă prin îmbinarea mai multor fotograme parţiale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assembleur)
1. s. m. f. muncitor specialist în asamblarea pieselor, a subansamblelor.
2. s. n. (inform.) program care prelucrează instrucţiunile scrise într-un limbaj simbolic pentru calculator.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. bracket)
1. placă de metal folosită pentru ranforsarea unei piese sau pentru asamblarea barelor care se unesc într-un nod al unei grinzi; guseu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. cosmatesco)
1. (despre un sistem decorativ) care constă din asamblarea sau încrustarea elementelor constitutive ale ornamentului organizat pe o schemă geometrică.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désassembler)
1. (tehn.) a demonta, a desface un asamblaj de piese.
2. (inform.) a transpune invers un program de cod-maşină în mnemonicele limbajului de asamblare.