Rezultate secundare (Ascensiuni):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alpinisme)
1. sport în ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. ascensionniste)
1. cel care face ascensiuni; alpinist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escalade)
1. escaladare; cățărare, ascensiune.
2. ramură a alpinismului constând din ascensiuni în cursul cărora sportivul se cațără prin mijloace proprii, prize și reazeme naturale pe care i le oferă stânca.
3. (fig.) creșterea rapidă în intensitate, în amploare a unui fenomen social etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. piton)
1. piron în alpinism în ascensiunile grele, având la un capăt un inel prin care se introduce coarda.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. refuge, lat. refugium)
1. faptul de a se refugia; timpul petrecut ca refugiat.
2. loc de scăpare, de adăpost în fața unei primejdii; azil.
3. (fig.) consolare, mângâiere.
4. loc izolat, liniștit, în care se retrage cineva.
5. teritoriu protejat temporar pentru ocrotirea unor specii de animale, păsări sau plante în anumite perioade ale anului.
6. loc special amenajat în mijlocul unei străzi pentru a feri pe cetățeni de circulația mașinilor.
7. construcție pe munte, mobilată sumar, destinată să găzduiască pe alpiniști în cursul unei ascensiuni.