Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auriculaire, lat. auricularius)
3. s. m. degetul mic de la mână.
4. s. n. accesoriu al aparatelor radioreceptoare şi telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bronchophonie)
1. rezonanţă exagerată a vocii bolnavului la ascultarea plămânilor, în pneumonie, bronşită, astmă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. casque)
1. acoperământ de cap din metal uşor, dar rezistent, pe care îl poartă militarii în luptă, unii sportivi sau muncitorii, scafandrii şi cosmonauţii pentru protejarea capului.
2. ~ăşti albastre = trupe ONU aflate în zone de conflict.
3. acoperământ de cap din cauciuc, la înotări pentru a nu-şi uda părul.
4. dispozitiv metalic în formă de căciulă, servind la uscatul părului.
5. dispozitiv din unu sau două receptoare fixate pe urechi pentru ascultarea transmisiunilor radiofonice sau telefonice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. descifrator)
1. aparat pentru ascultarea unor porţiuni dintr-o fonogramă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. endostéthoscope)
1. stetoscop pentru ascultarea inimii prin esofag.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fono- + film)
1. film care permite vizionarea imaginilor înregistrate și ascultarea simultană a unei coloane sonore; film sonor, film vorbit.